Am obosit, tată

Of, tată…
De când ai plecat, casa nu mai e la fel…
Și eu am rămas cu prea multe în suflet.

Tata nu mai este, și mi-e dor de el,
De când a plecat, parcă totul e mai greu.
Am rămas cu mama, cu sora și cu fratele,
Dar nu mai suntem cum eram înainte toate.

Fratele mă ceartă, mama tace uneori,
Cu sora mea vorbesc tot mai rar în zilele cu nori.
Eu stau și mă întreb unde am greșit,
Că tot ce-mi doresc e să fim iar uniți.

Am obosit, tată, mi-e dor de tine,
Aș vrea să fii aici să-mi spui că va fi bine.
Am obosit să țin totul ascuns în mine,
Când casa e plină, dar mă simt singur printre tine.

Am obosit, dar încă merg înainte,
Cu dorul de tine și mii de amintiri în minte.
Și dacă mă vezi de undeva, să știi,
Că încă mi-e dor de tine în fiecare zi.