Lăcustă

[Verse]
Te prind, e noapte, iar sufletu' îngheață,
Buzunar gol, dar inima nu tace,
Caut un drum în întuneric și fric,
Fiecare pas e o rană mai adânc.

Bate cu putere, dar nimeni nu-l aude,
Mă lupt cu demonii, dar mai rău mă îngroapă,
Fiecare lovitură, parcă-i o lamă,
Te simți fară apărare, e joc de teama.

Strigătul meu se pierde între ziduri,
Căci viața-i grea, e plină de încurcături,
Pune-mă la zid, dar nu mă lăsa,
Căci fiecare rană mă face să gândesc mai mult ca niciodată.